Categorisit la Comentarii, Despre culori, Dictionar, Digital, Finisare, Fonturi, Hartia, Istorie, JDF, Mediu, PDF, Prezentare soft, Stiri, Tipar offset
Incepand cu 20 februarie 2008 ma puteti gasi la urmatoarea adresa de internet:
www.poligrafica.info
Coloncifrele pot fi aşezate în capul paginilor sau la piciorul acestora, fie centrate faţă de lăţimea rândului, fie la marginea exterioară a formatului de text. În cazul aşezării marginale a coloncifrelor, plasarea lor se va face în stânga pe paginile cu soţ şi în dreapta pe paginile fără soţ, sus sau jos. În cazul când coloncifrele sunt aşezate la marginea exterioară a formatului de text, se despart de acesta printr-o albitură din acelaşi corp inclusiv spaţiul dintre rânduri.
Coloncifrele plasate la baza paginilor se culeg cu acelaşi corp sau cu un corp mai mic decât corpul textului de bază. Coloncifra nu intră în oglinda paginii în cazul când este separată de colontitlu. Pe paginile cu titluri false sau paginile a căror suprafaţă este în întregime ocupată de o ilustraţie sau tabelă, nu se pune coloncifră dar numărul acestor pagini se cuprinde în calculul volumului cărţii. Elementele complementare ale cărţii, care se aşează la începutul lucrării, paginile colii de titlu (adică partea care cuprinde prefaţa, cuvântul introductiv, epigraful, motto-ul, dedicaţia etc.) se pot culege cu coloncifre din cifre romane.
Colontitlul reprezintă rândul de text care cuprinde, în general, titlul lucrării sau autorul sau capitolul şi care se aşează pe fiecare pagină, deasupra textului de bază. Colontitlurile uşurează găsirea unui anumit capitol, care interesează în mod deosebit, şi au în acelaşi timp rolul de a sistematiza materia. Ele sunt folosite la cărţile ştiinţifice şi tehnice şi au un caracter informativ şi decorativ, putând fi completate cu elemente de ornamentaţie (linii, chenare etc.).
Colontitlul nu trebuie să aibă mai mult de un rând şi nu este obligatoriu la paginile unei cărţi. Nu vor avea colontitluri paginile de început de parte sau capitol şi nici coala de titlu.
Colontitlurile se culeg de obicei cu litera textului de bază, dar de un corp mai mic. Ele se pot culege cu litere verzale (majuscule) sau de rând. Colontitlurile se aşează, de obicei, centrat faţă de lăţimea rândului. Ele se mai pot aşeza însă şi la marginea exterioară sau interioară a formatului de text.
Spaţiul dintre colontitlu şi text trebuie să fie de un rând din corpul literei de bază (plus albitura dintre rânduri, în cazul când textul este rărit). Între colontitlu şi text se poate plasa o linie despărţitoare, care se numeşte colonlinie.
Categorisit la Digital, Fonturi, Prezentare soft | Etichete: Fonturi, reguli, text
Odată cu apariţia tiparului au apărut şi primele reguli de culegere a textului. Cunoştinţele despre tipar ale unui meşter erau arătate prin aşezarea în pagină a textului. Pe măsură ce se aprofundează tehnica tiparului, s-au executat case de litere mai bune, iar tiparul arăta mai bine. Bineînţeles că în momentul apariţiei tiparului cu litere din metal s-au organizat şi structurat şi regulile de culegere a textului. Regulile sunt foarte bine definite în STAS-uri.
Odată cu apariţia computerelor parte din reguli s-au păstrat, pentru că de fapt computerul a importat aceste reguli, iar unele chiar s-au îmbunătăţit. La noi în ţară lucrurile nu stau chiar aşa. Şi drept dovadă mergeţi şi cumpăraţi orice manual pentru copii şi vă veţi convinge. N-aş vrea să fiu rău faţă de colegii (foştii) mei pentru că am activat şi eu vreo 9 ani în acest domeniu şi nu prea am ţinut cont de ele. Şi nu am ţinut cont pentru că de fapt nu am lucrat într-un mediu prea profesionist, iar majoritatea lucrurilor le-am învăţat făcând şi stricând. Abia mult mai târziu am lucrat cu oameni care lucraseră în tipografie şi de la care am început să învăţ şi să observ că lucrurile se leagă între ele. Nu spun că aceste reguli nu sunt făcute să nu fie încălcate pentru că designul de azi îţi dă această posibilitate, dar măcar pentru cei care vor culege în continuare cărţi tehnice ar fi bine să ţină cont de ele.
Una dintre cele mai mari dureri de cap pe care le poţi avea atunci când faci o carte sau când lucrezi la o publicaţie este cum te descurci cu textul importat. Niciodată textul nu ajunge într-o formă în care să poţi lucra uşor cu el. De fiecare dată timpul acordat acestui lucru va fi mai mare decât cel pe care ţi l-ai propus iniţial.
În primul rând “NU RENUNŢA” acesta este dictonul cu care trebuie să porneşti la drum. În al doilea rând trebuie să ai foarte clar în minte că poţi folosi mai multe niveluri de stiluri.
Cum să utilizăm stilurile
Problema uzuală, aşa numita “formatare locală” care include formatări de tipul: italic, bold, indents, schimbarea mărimii fontului, sunt toate aplicate de către cel care culege textul. Toate aceste schimbări este bine să fie incorporate în Word în loc să fie aplicate de mână. În acest fel va fi foarte uşor să se păstreze stilurile la importul textului în InDesign sau QuarkXPress cu acelaşi nume şi cu toate formatările aplicate. (În ultimul timp folosesc numai InDesign şi de aceea voi face mai multe referiri la el. Principiul de bază se păstrează la QuarkXPress, variind doar câteva detalii.)
Utilizarea stilurilor pare să fie o problemă foarte mare pentru cei care culeg textul, chiar şi pentru unii editori, dar în general dacă se înţeleg câteva lucruri de bază, stilurile pot deveni o problemă foarte simplă şi de foarte mare ajutor. În Word, în general se foloseşte stilul Normal. (În Word este în general foarte greu să faci schimbări la formatările de bază, dar puteţi modifica.) Oricum se poate crea un nou stil, cu un nume nou şi în care puteţi folosi orice font, mărime de font şi care se poate folosi în loc de stilul Normal.
Stiluri flexibile
Atributele stilurilor din Word nu trebuie să reflecte felul în care textul va apărea în layout-ul paginării. Asta este frumuseţea stilurilor. Se poate atribui o definiţie în Word, bazată pe ceea ce culegătorul de text găseşte uşor de utilizat şi alta, o definiţie total diferită în InDesign sau QuarkXPress, bazată pe designul de pagină.
Dar dacă, În Word, cineva adaugă extra formatări care nu sunt parte din stil – extra indents, schimbarea mărimii fontului – atunci formatarea locală va veni împreună cu stilul când fişierul va fi importat. Iar acest lucru va adăuga o groază de probleme şi o groază de timp.
Culegătorii de text trebuie încurajaţi să se gândească înainte la diferitele elemente pe care le vor folosi. De exemplu: indented sau taburile dinaintea propoziţiilor. Creaţi un stil pentru ele. Apoi, în loc să folosiţi tabul de fiecare dată, aplicaţi imediat stilul “Indented quote”. Dacă taburile sunt incluse în stilul paragrafului, atunci ele vor fi automat adăugate când se aplică stilul paragrafului.
