În finalul interviului pentru Revista Print Magazin am fost intrebat dacă digitalul bate offsetul? Am avut atunci pe moment un raspuns puţin evaziv şi parcă un pic speriat de cameră. Aş vrea acum să nuanţez puţin răspunsul.
Să începem cu începutul. Undeva pe la începutul anilor ‘80 litografia offset se lansa pe piaţă. Începea o nouă eră, era camerelor întunecate, a chimiei. Puţin mai târziu pre-press-ul şi film-based workflow-ul şi mai apoi tipografii din ce în ce mai sofisticate aveau să ne uimească rând pe rând cu noi şi noi descoperiri.
Au trecut aşadar mai bine de 30 de ani de dominaţie offset. În tot acest timp digitalul nu a stat pe loc dar nu a găsit destul loc pentru a se impune. Tehnologiile laser sau inkjet nu au putut să distrugă decât în proporţie destul de mică offsetul. S-au născut în acest timp tehnologii din ce în ce mai robuste, maşinării din ce în ce mai performante, dar…
Litografia offset distrusese la apariţia ei o altă tehnologie aceea a letterpress-ului care dominase şi ea piaţa mai bine de 20 de ani. Oare digitalului nu i-au fost de ajuns 30 de ani? Ei bine se pare că nu. Se pare că de data aceasta nu este deajuns să apară o nouă tehnologie. De această dată marketingul este cel care va dicta. Criza economică pare că a accelerat scăderea tirajelor, trecerea la tiparul on-demand şi trecerea la tiparul cu date variabile. Astfel pare că drumul spre digital va fi fără oprire.
În acelaşi timp nici offsetul nu stă pe loc. Furnizorii de tehnologie offset inovează continuu, reduc cât mai mult timpii de pregătire ai maşinilor de tipărit, automatizează cât mai mult, astfel că litografia offset nu pare să predea ştafeta digitalului.
Iată aşadar cum concurenţa a apărut. Cine va fi mai bun? Nu ştim şi nu putem acum să dăm un răspuns corect. Timpul probabil că va stabili dacă există un câştigător.
Deocamdată tiparul digital cu cerneluri uscate trebuie să dezvolte tehnologii de imprimare pe substraturi mai mari, să-şi mărească vitezele, să crească capabilităţile de culoare şi fiabilitatea. În acelaşi timp pay per click va trebui să dispară. Din acest punct de vedere digitalul cu cerneală inkjet pare să fie mult mai viabil. De aceea furnizorii încearcă să fie reprezentaţi de ambele tehnologii, astfel încât furnizorii de tipărituri să poată alege şi să poată spună care este mai bună pentru ei. Dar oare pot?
Personal cred că este o mare confuzie pe piaţa tehnologiilor acum. Nu pot decât să il parafrazez pe Frank Romano: “În aceste timpuri avem nevoie de furnizori sănătoşi. Ei sunt motivul pentru care furnizorii de tipar sunt mult mai productivi, ei sunt motivul pentru care industria progresează.”
Categorisit la Comentarii, Despre culori, Dictionar, Digital, Finisare, Fonturi, Hartia, Istorie, JDF, Mediu, PDF, Prezentare soft, Stiri, Tipar offset
Incepand cu 20 februarie 2008 ma puteti gasi la urmatoarea adresa de internet:
www.poligrafica.info
Categorisit la Comentarii, Dictionar, Digital, Hartia, Istorie, Mediu, PDF, Prezentare soft, Stiri, Tipar offset | Etichete: cuvinte explicate, Dictionar
Coloncifra – numărul de ordine al paginii unei cărţi sau publicaţii plasat la partea inferioară sau superioară a paginii.
CMS – Color Management System: sistem de control, calibrare şi caracterizare electronică care asigură consistenţa şi acurateţea culorii în procesul de printare începând de la scanare şi până la reproducerea în tipar.
demotică - scriere cursivă apărută spre sfârşitul secolului VII î.e.n, numită populară sau curentă; era folosită pentru scrierea contactelor, textelor juridice, documentelor administrative.
fălţuire – procedeu prin care colile mari de tipar sunt îndoite până la formatul cerut.
hieratică – scriere sfântă, folosită în general pentru redactarea unor scrieri religioase.
hieroglifică – scrierea cea mai veche, care folosea figuri drepte semne (ideograme); fiinţele însufleţite priveau în direcţia începului inscripţiei.
impoziţie – procesul de aranjare a paginilor unei cărţi pe o coală de tipărit; în general tipografiile tipăresc pe coli mari de tipar (61×86, 70×100) după care aceste coli sunt “fălţuite” (îndoite) până se ajunge la formatul normal al cărţii.
Portable Document Format (PDF) – format universal de fişier care păstrează fonturile, imaginile, grafica şi paginarea oricărui document sursă, indiferent de aplicaţia şi platforma pe care a fost creat.
pergamentul – este o piele de animal (oaie, viţel, capră) prelucrată special în trecut pentru a se putea scrie pe ea; a fost folosită odinioară în loc de hârtie.
Portable Job Ticket Format (PJTF) - tichetul job-ului de tipărit, de la Adobe, format bazat pe PDF; făcând o analiză tehnică, CIP3 a aprobat o nouă codare pentru PJTF numită PPF.
Print Production Format (PPF) – specificaţii dezvoltate de CIP3, cunoscute acum sub numele de CIP4, care defineşte cum o tipografie face trecerea datelor de producţie de la pre-press până la finisare; momentan, versiunea 3.0 a PPF este bazată pe limbajul PostScript.
pre-press – termen utilizat în industria tipografică pentru procesele şi procedurile de pregătire a matriţelor de tipar (incluzând aici: pregătirea fişierelor, pregătirea filmelor sau direct a plăcilor de tipărit)
plug-in - Un plugin (provine din verbul englez plug-in, care înseamnă a conecta şi se citeşte aproximativ “plag in”) este un program care poate să se integreze într-un alt program (de bază) pentru a îndeplini funcţii specifice.
De ce nu te primeşte mai nimeni la tipar cu o revistă făcută în Microsoft Word?
Foarte simplu!
1. Textul are în general culoare “Automatic”, adică nu este negru tipografic K=100.
2. Pozele de obicei copiate de pe diverse cd-uri sau pagini de internet nu au o rezoluţie corectă sau sunt RGB! Pentru o revistă “glossy” încearcă să ai măcar o rezoluţie de 240 pixeli/inch!
3. Textul este dependent de rezoluţia ecran. Adică dacă la tine pe calculator ai un număr de pagini, la tipografie ai putea avea cu una în plus sau în minus. Textul face re-flow!
