poliGrafica

Coloncifrele pot fi aşezate în capul paginilor sau la piciorul acestora, fie centrate faţă de lăţimea rândului, fie la marginea exterioară a formatului de text. În cazul aşezării marginale a coloncifrelor, plasarea lor se va face în stânga pe paginile cu soţ şi în dreapta pe paginile fără soţ, sus sau jos. În cazul când coloncifrele sunt aşezate la marginea exterioară a formatului de text, se despart de acesta printr-o albitură din acelaşi corp inclusiv spaţiul dintre rânduri.
Coloncifrele plasate la baza paginilor se culeg cu acelaşi corp sau cu un corp mai mic decât corpul textului de bază. Coloncifra nu intră în oglinda paginii în cazul când este separată de colontitlu. Pe paginile cu titluri false sau paginile a căror suprafaţă este în întregime ocupată de o ilustraţie sau tabelă, nu se pune coloncifră dar numărul acestor pagini se cuprinde în calculul volumului cărţii. Elementele complementare ale cărţii, care se aşează la începutul lucrării, paginile colii de titlu (adică partea care cuprinde prefaţa, cuvântul introductiv, epigraful, motto-ul, dedicaţia etc.) se pot culege cu coloncifre din cifre romane.

Colontitlul reprezintă rândul de text care cuprinde, în general, titlul lucrării sau autorul sau capitolul şi care se aşează pe fiecare pagină, deasupra textului de bază.  Colontitlurile uşurează găsirea unui anumit capitol, care interesează în mod deosebit, şi au în acelaşi timp rolul de a sistematiza materia. Ele sunt folosite la cărţile ştiinţifice şi tehnice şi au un caracter informativ şi decorativ, putând fi completate cu elemente de ornamentaţie (linii, chenare etc.).
Colontitlul nu trebuie să aibă mai mult de un rând şi nu este obligatoriu la paginile unei cărţi. Nu vor avea colontitluri paginile de început de parte sau capitol şi nici coala de titlu.
Colontitlurile se culeg de obicei cu litera textului de bază, dar de un corp mai mic. Ele se pot culege cu litere verzale (majuscule) sau de rând. Colontitlurile se aşează, de obicei, centrat faţă de lăţimea rândului. Ele se mai pot aşeza însă şi la marginea exterioară sau interioară a formatului de text. 
Spaţiul dintre colontitlu şi text trebuie să fie de un rând din corpul literei de bază (plus albitura dintre rânduri, în cazul când textul este rărit). Între colontitlu şi text se poate plasa o linie despărţitoare, care se numeşte colonlinie.