Soluţii de umezire în tiparul offset

Conţinut:
1. Soluţii de umezire şi aditivi
2. Apa
3. Duritatea apei
4. Balans-ul pH-ului
5. Balans-ul pH-ului şi soluţii tampon
6. Conductivitatea
7. Umezirea plăcilor
8. Testarea alcoolului
9. Dezavantajele alcoolului în soluţia de umezire
10. Prepararea soluţiei de umezire
11. Soluţia de umezire şi probleme de tipar

Soluţii de umezire şi aditivi

Ideal, soluţia de umezire trebuie să aibă o duritate a apei între 8 grd dH şi 12 grd dH şi un pH între 4,8 şi 5,5.
Temperatura normală pentru o soluţie de umezire trebuie să fie între 10 grd C şi 15 grd C. În acelaşi timp, un tipograf trebuie să ştie ca la temperaturi joase condensarea apei se colectează în tuburile şi cuva instalaţiei şi asta conduce la formarea picăturilor de apă.

Aditivii unei soluţii de umezire sunt sisteme complexe de materiale cu componenţă variabilă care au rolul de a emulsiona şi umezi (de a crea tensiune superficială). Aceşti aditivi sunt foarte importanţi pentru ajustarea pH-ului, pentru stabilizarea pH-ului, pentru protecţia anticorozivă, pentru efectul de răcire şi pentru impiedicarea formării clisei.

Lucrând cu o gamă foarte largă şi variată a calităţii apei, selectarea aditivilor corecţi este esenţială.

Apa din natură nu este curată, în ea găsindu-se numeroase gaze şi minerale. În general tipografiile folosesc apă de la robinet ca sursă pentru soluţiile de umezire. Duritatea apei este măsurată pentru a vedea calitatea apei, care depinde de cantitatea de calciu şi magneziu prezentă.

În orice caz, duritatea apei trebuie calculată înainte de a introduce orice aditiv, pentru că în soluţia de umezire duritatea este foarte greu de determinat. Strip-urile test (hârtia indicator de la Hezl Bros, Myron L, Merck) sunt extrem de folositoare în determinarea durităţii. În acelaşi timp trebuie ţinut cont că determinarea durităţii pe această cale este doar o determinare la un moment dat, calitatea apei continuând să fluctueze dramatic. În general toţi fabricanţii de soluţii de umezire (nu prea am vazut în România) fac analiza apei la cerere.

Proporţia de calcar din apă poate cauza probleme în timpul tipăririi, ca de exemplu:
a. valurile de cerneluire merg blanc, fără ceneală (calcifiere)
b. se formează depozite de gumă pe placă
c. fluctuaţii ale pH-ului.

Proporţia de cloraţi, sulfaţi sau nitraţi prea mare conduce la coroziune.
Duritatea apei poate fi simplu măsurată cu stripurile test. Luaţi un strip, introduceţi-l pentru 1-2 secunde în apă şi apopi citiţi indicaţia după 2-3 minute.

Ca să ne asigurăm că soluţia de umezire are gradul de duritate corect se foloseşte principiul invers al osmozei: desalinizarea apei. Pe urmă apa va fi sărată din nou până va ajunge şa gradul de duritate dorit.

pH
“pH” derivă din latinescul POTEHTIA HYDROGENII şi reprezintă o descriere logaritmică a concentrţiei ionilor de hidrogen.

Cu alte cuvinte, pH-ul este o măsură folosită pentru a determina aciditatea sau bazicitatea soluţiei. Ce tipuri de acizi sau baze are în componenţă soluţia nu pot fi determinţi. Un lichid cu pH-ul 5 are de 10 ori mai mult acid decât un lichid cu pH-ul 6. Ca o regulă generală, în soluţiile de umezire se folosesc aditivi pentru a neutraliza influenţele externe. pH-ul nu ne spune foarte multe despre calitatea soluţiei de umezire. Măsurătoarea arată doar dacă aditivii sunt prezenţi. Pentru a determina calitatea soluţii un factor care trebuie măsurat este conductivitatea.
Câteva exemple de pH prea mare sau prea mic: dacă pH-ul este acid absorbţia de soluţie de umezire este mică. Dacă pH-ul este bazic oxidarea plăcii se produce mai repede. Dacă pH-ul este acid se atacă foarte repede cretarea colilor. La maşinile de tipărit mai noi corectarea balansului pH-ului se face automat dacă dozajele de aditivi sunt corecte. Aditivii previn hârtia şi cerneală să altereze pH-ul.

Conductivitatea descrie câtă electricitatea trece prin soluţia de umezire. Impurităţile în soluţia de umezire determină o creştere a conductivităţii. Conductivitatea variază funcţie de apă şi aditivi. Temperatura şi concentraţia alcoolului de asemenea influenţează conductivitatea. Dacă concentraţia de alcool creşte, conductivitatea scade. Este de asemenea important ca conductivitatea în tancul de soluţie de umezire să fie recalibrată.
Conductivitatea trebuie determinată utilizând soluţie de umezire preparată proaspătă, pentru ca măsurătorile efectuate să poată fi considerată etalon. Când conductivitatea soluţiei de umezire a depăşit 1000 microS/cm, solu’ia trebuie schimbată. În general soluţia de umezire trebuie schimbată cam la 14 zile. pH-ul, temperatura ca şi conductivitatea pot fi măsurate cu instrumente de măsură dar acestea trebuie recalibrate din când în când.

Umezirea plăcilor
Guma arabică, glicolul, glicerina sau alcoolul pot reduce tensiunea superficială a apei.
Alcoolul este un foarte bun agent de umezire. Isopropanolul, cunoscut şi sub denumirea de IPA, slabeşte tensiunea superficială., creşte vâscozitatea soluţiei de umezire şi împiedică formarea peliculei de film în unitatea de umezire. Din cauză că IPA se evaporă foarte repede, cerneala se usucă mult mai repede. În acelaşi timp, unităţile de umezire trebuiesc răcite din cauză evaporării. IPA inhibă şi formarea spumei.

Testarea alcoolului
Alcoolul trebuie să fie foarte curat. Acesta poate fi verificat cu un simplu test: umpleţi un pahar curat cu cantităţi egale de apă şi alcool. După 30 – 45 de minute, luchidul trebuie să fie curat. Dacă lichidul are aspect “înnourat” alcoolul nu poate fi folosit.

Măsurarea alcoolului
Măsurarea alcoolului în unitatea centrală de umezire este efectuată utilizând densitatea soluţiei. Densitatea soluţiei NU ESTE influenţată de conţinutul de IPA, dar temperatura, aditivii şi gradul de poluare pot influenţa. De aceea curăţirea regulată a tancului este vitală.

Dezavantajele alcoolului
Prea mult IPA poate rupe legăturile adezivului din cerneală.
IPA poate ataca cretarea hârtiei care poate conduce la formarea gumei pe cilindru.
IPA aparţine categoriei de compuşi organici care poate perturba atmosfera.

Prepararea soluţiei de umezire
În general sunt trei variante diferite de soluţi de umezire:
1. Apă şi aditivi for sistemele mai vechi de umezire cu ciorap.
2. Apă dedurizată, aditivi şi alcool pentru sistemele moderne.
3. Apă dedurizată şi înlocuitor pentru IPA.
Calcularea dozajului:
Cantitatea de obţinut = 100
Cantitatea de aditiv = 4
Cantitate alcool = 10
Cantitate apă = 86

poliGrafica

Categorii

Arhivă

Legături