Un chinez ar fi surprins să audă că Johannes Gutenberg a inventat tiparul acum aproximativ 550 ani în urmă. De fapt arta tipăritului este cu mult mai veche. Ea a fost descoperită în Asia de Est, cu multe secole înainte de naşterea lui Gutenberg, iar sistemul cu “cuvinte interschimbabile” era deja cunoscut.
Caracterele din oase, bronz, ceramică şi lespezi erau cunoscute în China înca din mileniul 5 înainte de Christos. Scrisul a devenit reproductibil în cantităţi mai mari acum 2200 de ani când a fost descoperită hârtia.
Însă în China folosirea caracterelor interschimbabile nu s-a stabilizat până la sfârşitul secolului trecut. Motivul, unul foarte simplu de altfel, multitudinea caracterelor chinezeşti necesitau un spaţiu enorm de depozitare.
În comparaţie, pentru Gutenberg a fost mult mai simplu. El a trebuit să folosească un set de doar 26 de caractere.
Geniul lui Gutenberg s-a dovedit a fi “spargerea cuvintelor” în litere, semne de punctuaţie, semne de legătură, abreviaţii şi formarea caselor de litere. Aceste caractere individuale au fost fabricate în cantităţi mai mari, cu imaginea în oglindă şi asamblate apoi în cuvinte, linii şi pagini.

Fiecare corp literă a fost turnat într-un bloc de oţel, ieşit în relief şi în oglindă. Următorul pas a fost să se inventeze o matrice (o cuvă în principiu din cupru) în care să se aşeze uniform literele.

Conţinut:
1. Soluţii de umezire şi aditivi
2. Apa
3. Duritatea apei
4. Balans-ul pH-ului
5. Balans-ul pH-ului şi soluţii tampon
6. Conductivitatea
7. Umezirea plăcilor
8. Testarea alcoolului
9. Dezavantajele alcoolului în soluţia de umezire
10. Prepararea soluţiei de umezire
11. Soluţia de umezire şi probleme de tipar

De ce oferim 2 tehnologii de tiparire? Care este diferenta dintre ele?
// articol tradus – după David Evans http://www.adobe.com/print/features/psvspdf/

Pentru cei care nu sunt experţi în această zonă, a high-end digital imaging, diferenţa dintre Adobe Postscript şi PDF (Portable Document Format) poate crea uneori confuzii. De fapt, aţi auzit probabil de multe ori în ultimul timp ca PDF este un înlocuitor pentru PostScript. V’aţi intrebat vreodată de ce? Haideţi să pornim cu definirea PostScript’ului şi PDF’ului de la nivelul cel mai de jos. Să aruncăm o privire cvasi’tehnică către ambele, după care toată ceaţa va dispărea şi totul va fi dezvăluit.

O problemă de limbaj

Mai întâi să ne uităm la PostScript. PostScript este un limbaj de descriere a paginii – un limbaj de programare, seamănă foarte mult cu softurile inginereşti folosite pentru construirea aplicaţiilor. De fapt, puteţi face un experiment ca să dovediţi acest lucru. În Adobe Illustrator, creaţi un document nou şi desenaţi un pătrat. Salvaţi acest fişier şi deschideţi-l într-un procesor de text. Ceea ce veţi vedea este un “program“, scris în limbajul PostScript, care defineşte dimensiunea paginii şi desenează un pătrat pe ea. În zilele de început ale PostScript-ului, desenarea putea fi făcută doar scriind manual codul în limbajul PostScript. Programatorii pot citi “PostScript Language Reference Manual“, pot scrie codul într-un fişier text şi apoi îl pot trimite la imprimantă pentru a fi procesat. Illustrator-ul a fost a fost prima interfaţă grafică PostScript, la fel ca şi Windows 1.0 care a fost prima interfaţă grafică pentru MS-DOS. Illustrator-ul permite designerilor să deseneze cu scule grafice în timp ce codul se scrie automat în spate.

Deci, până acum am stabilit ca PostScript este un limbaj, la fel ca BASIC-ul, Fortran-ul sau C++. Dar diferenţa faţă de aceste programe este că PostScript este un limbaj de programare destinat să facă un singur lucru: descrie cu extremă acurateţe cum arată o pagină de tipar.

Fiecare limbaj de programare are nevoie de un procesor care sa ruleze şi să execute codul. În acest caz, pentru PostScript, acest procesor este o combinaţie de software şi hardware care în general sălăşluieşte într-o imprimantă şi este cunoscut sub denumirea de RIP – Raster Image Processor. RIP-ul ia codul PostScript şi îl renderizează, adică îl transformă în puncte pe pagină. Deci, o imprimantă PostScript este un instrument care citeşte şi interpretează programe, producând informaţii grafice care pot fi imprimate pe hârtie, film sau pe plăci tipografice.

AGM – Adobe Graphics Model - utilizat de Indesign – este şi el un RIP. AGM procesează instrucţiuni PostScript şi tipăreşte rezultatul pe ecran în loc de hârtie. Comparând cu alte aplicaţii de la alţi producători, care utilizează “bitmap preview“, acesta este un mult mai bun mod de afişare. Este real “WYSIWYG” – ceea ce vezi pe ecran este un preview a ceea ce se va tipări din fişier. Acesta este un beneficiu imens!

Deci, revenind, dacă PostScript este un limbaj de programare şi un RIP este procesorul acestui limbaj, atunci ce este un Encapsulated PostScript File (EPS)? Simplu, un EPS este un program PostScript, salvat ca un singur fişier ce include un preview cu rezoluţie joasă încapsulat în el, care permite anumitor programe să afişeze un preview pe ecran. InDesign-ul nu are nevoie de acest preview pentru că are – “built in” – încorporat în el un RIP, ceea ce îi permite să deschidă fişiere PostScript nativ.

Un mod de a utiliza PostScript este să printăm un fişier pe disk şi să-l salvăm ca un singur fişier PostScript care poate fi trimis la o tipografie. Alt mod este să creem un fişier EPS. Aceasta creează de multe ori confuzie. De cel mai multe ori auzi oameni spunând ca PDF este un înlocuitor pentru PostScript, ceea ce cei mai mulţi înţeleg prin asta un înlocuitor pentru fişier EPS. PDF “nu” este un înlocuitor pentru limbajul PostScript sau pentru procesoarele PostScript (RIP).

Un format mai “deştept”

Cu o solidă înţelegere a a PostScript-ului să aruncăm o privire asupra PDF-ului. PDF este un format particular, ca şi EPS sau fişierele native de Illustrator. PDF-ul este construit în mare pe baza limbajului PostScript, dar este cu un pas înainte. PostScript-ul aşa cum am spus descrie pagina. PDF-ul face acest lucru, dar mai mult, PDF-ul conţine informaţii nu numai despre pagină ci chiar descrie cum arată pagina şi ce fel de informaţie este conţinută în fişier. Deci PDF-ul este un format mai “deştept” decât EPS-ul. Un PDF poate conţine fonturi, imagini, instrucţiuni de printare, cuvinte cheie pentru indexare sau căutare, job tickets, hiperlink-uri interactive, filme şi multe altele.

Un beneficiu adaugat

De ce este PDF mult mai avansat decât PostScript-ul? Un fişier PDF este un fişier PostScript care deja a fost interpretat de un RIP şi defineşte clar obiectele. Aceste obiecte sunt definite clar pe ecran, nu în cod astfel ca oricine să le poată vedea. Din cauză ca aceste obiecte sunt deja interpretate de un RIP, ele sunt mult mai fiabile decât un fişier EPS sau un fişier PS la printare. Mai mult, pentru ca fişierele EPS şi PS pot fi foarte uşor convertite în PDF şi văzute pe ecran, providerii de print pot beneficia de analiza fişierelor după interpretare dar înainte de a fi trimise către instrumentele de printare (imprimante, immagesettere). Asta le permite lor să vadă erorile din fişiere înainte de a pierde hârtia, filmul sau plăcile. Iar asta este un foarte bun caştig de timp pentru birourile de printare, iar rezultatele sunt mult mai bune şi cu mult mai puţine erori.

Un fişier PDF pentru a fi printat, instrumentul de printare trebuie să renderizeze obiectele PDF şi în continuare instrumentele PostScript sunt cele mai fiabile să facă acest lucru. Unele instrumente de printare PostScript înţeleg nu numai limbajul PostScript dar chiar şi direct fişiere PDF. Şi unele imprimante, folosind o tehnologie denumită “Extreme“, converteşte toate job-urile în PDF înainte de a fi printate. (Agfa, Creo, Heidelberg).

Adobe Acrobat – aplicaţie pentru vizualizat şi modificat fişiere PDF – poate printa PDF şi pe o imprimantă non_PostScript interpretând fişierele PDF în limbajul imprimantei. Dar aceste limbaje nu sunt fiabile şi la fel de exacte ca cele PostScript, deci profesioniştii în continuare folosesc procesoare PostScript.

Fericit întotdeauna după

Morala acestei povestiri este ca PDF poate fi folosit ca un înlocuitor al fişierelor EPS şi PDF poate fi folosit şi ca format de distribuţie pentru a trimite o publicaţie întreaga către tipar. Este chiar adecvat pentru soft-proofing, distribuţie în Internet, arhivare de fişiere. Dar pentru a printa PDF cel mai bun drum este în continuare de a folosi capabilităţile PostScript pentru a obţine cea mai buna calitate.

Cele mai multe birouri care sunt “PDF-friendly” (adica care acceptă) deţin aplicaţii third-party pentru impoziţie, trapping şi trimiterea lor către imprimante. Pe măsură ce aceste aplicaţii devin mult mai puternice tot mai multă lume va începe folosirea fişierelor PDF. Bineînţeles aplicaţiile Adobe vor continua să suporte fişiere EPS dar în viitor când veţi pregăti fişiere pentru tipar gandiţi’vă să trimiteţi fişiere PDF.