Filed under: 1, Comentarii, Despre culori, Dictionar, Digital, dpi/lpi, DTP / pre-press, Finisare, Fonturi, Hartia, Interviuri, Istorie, JDF, Mediu, PDF, Prezentare soft, Stiri, Tipar offset
Din 24 ianuarie poligrafica.wordpress.com s-a mutat la http://www.poligrafic.net.
Va multumim pentru intelegere siva asteptam la http://www.poligrafic.net!
Acum ceva timp în urmă am preluat conducerea producției într-o tipografie. Una dintre problemele de care m-am lovit încă din start a fost că din 12 tipografi, doar unul avea studii poligrafice. Restul, băieți tineri, învățaseră această meserie pe unde apucaseră. Și de aici prima problemă: comunicarea.
Recunosc că nici eu nu am studii poligrafice, sunt inginer electronist. Profesez în această breaslă de vreo 12 ani de când am descoperit prima dată grafica computerizată. Am luat-o ușor, încă din facultate, cu cea mai simplă treabă, culegerea de text. Am trecut apoi către DTP, pre-press și am ajuns să conduc producția într-o tipografie. E drept că în acești ani am tot studiat, am tot învățat, am coborât de foarte multe în tipografie, am facut cunoștință cu foarte multe utilaje, într-un cuvânt am fost un autodidact.
Am încercat la un moment dat să fac o școală în acest domeniu, dar toate căutările mele au eșuat. Există mai multe facultăți din țară, la Timișoara, la Brașov, la București, unde pe lângă facultățile de chimie se organizează și studii post-universitare de poligrafie, dar nicăieri nu se reușește a se forma o grupă completă.
Am încercat să caut o formă de școlarizare pentru acești băieți. Am contactat telefonic fostul liceul de poligrafie, actualul Colegiu Media. Răspunsul m-a lasat fără cuvinte: mai avem doar o singură clasă de poligrafie.
Cam așa au eșuat căutările mele la acel moment. Am gasit o altă cale să imbunătățesc comunicarea. Am cumpărat cărți pe care le-am pus la dispoziția tipografilor.
De aproape un an de zile urmăresc cu interes acțiunile Asociației Tipografilor Transilvania. Între timp denumirea s-a modificat, tocmai în scopul de a a se rupe bariera geografică. După ce în anul 2007 au înființat la Cluj o clasă de liceu cu specific poligrafic, au reușit acest lucru și la București împreună cu Colegiul Media.
ATT-ul a avut cel puțin în ultimul an două acțiuni extraordinare: seminarul “Tendinţe în învăţământul preuniversitar din domeniul Tehnici poligrafice” și organizarea celui de al IV-lea Forum Tipografic Balcanic. La cel de al doilea am participat în calitate de invitat. Impresia a fost una extraordinară, cu multe impresii și date extrem de folositoare. Un singur lucru mi-a lăsat un gust amar. Așa cum arată și un grafic de pe site-ul www.asociația-tipografilor.ro cei mai mulți membri sunt cei din Transilvania.
În final aș avea și eu două întrebări:
1. Pe când o acțiune a ATT-ului în învățământul universitar?
2. Va reuși ATT-ul să invingă forța Bucureștiului și să devină o asociație națională?
Filed under: dpi/lpi, DTP / pre-press | Etichete: dpi/lpi, pixeli, raster, rezoluție
O imagine digitală importată de la un scanner, o cameră digitală sau creată cu Photoshop-ul de exemplu este formată dintr-un mosaic de pixeli.
Iată un exemplu de imagine originală de o anumită dimensiune:
O privire mai apropiată ne arată pixelii din care este formată imaginea:
Dimensiunea fizică a imaginii este descrisă de două numere care pot fi exprimate în două moduri:
1)Numărul de pixeli pe inch/centimetri.
și
2)Numărul de pixeli care exprimă dimensiunea orizontală și verticală:
Sau:
1)Numărul de pixeli pe inch/centimetri.
și
2)Dimensiunile orizontală și verticală exprimată în inch/centimetri.
Acestea sunt cele două căi de a spune același lucru.
Așa arată în Photoshop dialog box-ul care arată dimensiunea imaginii:
Pentru că există o relație între rezoluție ( pixeli per inch – ppi) și dimensiunile orizontale și verticale, ele sunt localizate impreună în același “option group”.
Dacă se schimbă rezoluția (de la 600 la 300 sau la 150) doar densitatea de pixeli pe unitatea de inch se schimbă, nu și numărul total de pixeli ai imaginii, în acest caz 1412 x 2028, astfel că numărul total de pixeli care formează imaginea rămâne același.
Să remarcăm că am folosit termenul “pixeli per inch” – ppi. Foarte adesea este utilizat “dots per inch”. În principiu, când vorbim de imagini digitale termenii sunt considerați ca însemnând același lucru.
Ce este halftone screening-ul?
Imaginile obținute prin scanare, de la camere digitale sunt fișiere în format binar (0/1). Imaginea ce urmează a fi tipărită va fi transpusă pe hârtie printr-un procedeu numit halftone screening sau rasterizare. Rezultatul va fi că imaginea va fi convertită în puncte cu tonuri cuprinse între 0% și 100%, dimensiunea lor variind. Punctele mai mari reprezintă tonuri întunecate, punctele mici reprezintă tonuri deschise.
Finețea rasterului și nivelul detaliilor din imagine este determinat de cât de dese sunt punctele și sunt descrise indirect de câte rânduri sau linii de puncte (lines per inch – lpi) sunt utilizate pe unitatea de inch. În imaginea de mai jos sunt exemplificate cu linii roșii:
Elementul cheie de reținut este acela că rasterizarea imaginii este reprezentată prin puncte. Nivelul de detalii care sunt reproduse sunt descrise prin lpi și nu prin dpi.
Iată mai jos câteva exemple de imagini cu număr diferit de lpi:
40 lpi
100 lpi
200lpi
Și acum să vedem cum ne alegem rezoluțiile imaginilor pentru tipărit
Vom folosi o imagine monocromă. Principiile sunt aceleași și pentru imagini color.
Ideea principală pentru a înețelege ce rezoluție ne trebuie în comparație cu câte linii pe inch este aceeea că desnsitatea de puncte trebuie să fie întotdeauna mai mare decât detaliile rasterului.
Pentru a ilustra acest lucru vom folosi o secțiune din poza următoare la diferite rezoluții utilizând de fiecare dată același număr de linii per inch.
Original 75 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluția este jumătatea liniilor pe inch. Rezultatul este că rasterul reproduce pixelii din poza originală. Vizibilitatea artefacților poartă numele de “pixelizare”.
Original 100 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluția trei sferturi din numărul liniilor pe inch. Rezultatul rasterul reproduce în continuare pixelii, dar pixelii sunt mai putin vizibili.
Original 150 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluție egală cu numărul liniilor pe inch. Rezultatul rasterul reproduce în continuare pixelii, dar pixelii sunt și mai putin vizibili.
Original 225 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluție mai mare de 1,5 ori decât numărul liniilor pe inch. Pixelii în continuare vor fi vizibili. În general rasterul nu rezolvă vizibilitatea pixelilor, doar a tonurilor.
Rezoluția minimă cerută pentru original este reprezentată de formula: 1,5 x lpi=dpi pentru o reproducre de 100!
Original 300 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluția de 2 ori mai mare ca numărul liniilor pe inch. Numărul liniilor pe inch nu mai rezolvă vizibilitatea pixelilor – doar a tonurilor.
Rezoluția ideală cerută pentru original este reprezentată de formula: 2 x lpi=dpi pentru o reproducre de 100!
Original 600 ppi/dpi – halftone screen 150 lpi:
Rezoluția de 4 ori mai mare decât numărul liniilor pe inch. Fișierul de aproximativ 7 ori mai mare decât cel anterior și nicio modificare vizibilă la reproducere.
//* în acest articol s-au folosit imagini și texte de pe: http://qualityinprint.blogspot.com
Cand apare efectul Moire?
Efectul Moire poate sa apară când există o diferență de frecvență, unghi* sau amplitudine între planele de culoare (când vorbim despre frecvență ne referim la lpi - linii pe inch, iar amplitudine=intensitate). Diferențe de unghi evident că există între plane, dar nu în rația normală.
De unde provine acest termen?
Termenul moire provine din arabicul MOHAIR – păr de capră de Angora din care se faceau bluze sau pulovere și care la televizor apăreau cu niște licăriri.
Exemplu de Moire: imaginea scanată și tipărită este rescanată
Câteva lucruri mici, despre tehnica scanării, care te ajută să eviți efectul moire:
- utilizați software pentru descreening (utilizează parametri de reglare astfel încât frecvența de scanat să fie aceeași cu a imaginii tipărite)
- încercați să scanați la aceelași frecvență (număr de lpi) cu a imaginii tipărite
- încercați să executați mai multe scanări cu imaginea în diverse unghiuri
Alt exemplu: efectul moire poate apărea în momentul realizării resampling-ului. Și aici putem folosi câteva lucruri mici care ne ajută să evităm efectul moire:
- importați imaginile în programele de layout la dimensiunea lor normală – 100%; nu faceți resize după ce le-ți importat
- asigurați-vă că rezoluțiile imaginilor sunt divizori ai rezoluției dispozitivelor de tipărit
- asigurați-vă că în momentul realizării .pdf-urilor nu aveți activată funcția resample images
- asigurați-vă că RIP-ul mașinii de tipărit nu are setată funcția resample
ATENȚIE!
Imaginea cu efect moire odată trecută pe film sau pe placă nu mai poate fi reparată de niciun tipograf! Deci mare atenție DTP-iști!
Filed under: Digital, Stiri | Etichete: Braille, capete digitale, inkjet
În România, conform ANR (Asociatia Nevazatorilor din România) sunt circa 80.000 de nevăzători, persoane încadrate în categoriile de handicap vizuale grav, accentuat şi mediu. Pentru aceștia există evident o serie de drepturi reglementate prin lege. Unul dintre ele, care face obiectul articolulului de azi este acela de a avea tipărit pe ambalajul medicamentelor denumirea acestuia în Braille.
În concordanță cu articolul 56, aliniatul a) din directiva 83/2001 a Consiliului European este obligatorie traducerea în alfabetul Braille a denumirii medicamentelor pe ambalaje din octombrie 2010. Această directivă include toate medicamentele care au fost introduse până 2005.
La nivelul Consiliului Europen s-a format un comitet (The European Committee for Standardization (CEN)) care lucrează pentru standardizarea Braille. Acest grup de lucru care reunește firme din industria de ambalaje farmaceutice, asociații de nevăzători din întreaga Europă, lucrează de mai bine de 3 ani pentru realizarea unui standard care impune folosirea fontului Marburg medium și determinarea înălțimii punctului “Braille” folosit în întreaga comunitate europeană. Una dintre principalele probleme a fost determinarea înălțimii punctului “Braille” cu care să fie de acord toate asociațiile de nevăzători și toate firmele producătoare de tehnologie și care evident să definească toate nevoile celor nevăzători. Standardul final se dorește a fi gata înainte de octombrie 2010.
La noi în țară a fost elaborată Legea 95/2006 privind reforma în sănătate în conformitate cu normele europene privind industria medicamentelor. Aceasta definește la capitolul 5, articolul 766 obligația ca un ambalaj farmaceutic să conțină denumirea și concentratia unui medicament in limbaj Braille. Prevederile Legii 95/2006 nu se vor aplica retroactiv, ceea ce inseamna ca doar pentru produsele care vor intra din 2008 – legea intră în vigoare în 2008 – pe piață se va utiliza alfabetul Braille pentru redarea denumirii comerciale a produsului și a concentrației substanței active conținute.
Alfabetul Braille
Alfabetul Braille este un sistem de scriere folosit de cei cu deficienţe de vedere. Literele sunt compuse din puncte ieşite în relief care pot fi simţite cu ajutorul degetelor. Literele de la A la Z au fiecare semne corespunzătoare în Braille.
Sistemul a fost creat de Louis Braille în 1825. Sistemul se bazează pe o matrice de şase puncte aranjate pe două coloane de câte trei puncte.
La nivelul producătorilor de medicamente românești doar firma Ozone a aplicat până acum acest articol și numai pentru unele medicamente. La nivel de producători de ambalaje lucrurile nu stau nici aici foarte bine fiind destul de puțini care dețin tehnologie pentru Braille.
Tehnologii de imprimare Braille
În principiu pot fi 4 tipuri de tehnologii de imprimare pentru alfabetul Braille: serigrafică, prin embosare, flexografică și inkjet.
Cea mai nouă dintre ele tehnologia de imprimare inkjet, folosește cerneală UV de vâscozitate mare pentru a produce punctul Braille. Cerneala eliberată printr-un sistem de microvalve (BrailleJet Print Head) este ulterior trecută printr-un uscător (SenSecure Dryer). Tehnologia are aplicabilitate în domeniul farmaceutic acolo unde poate poate înlocui cu succes celelalte tehnologii pentru tiraje scurte și poate deveni competitivă prin prețul scăzut. Are câteva avantaje majore în comparație cu celelalte tehnologii: contur foarte bun al punctului, este foarte ușor de integrat, nu există un timp prealabil de pregătire pentru producție, are o bună stabilitate a picăturii și este foarte ușor de utilizat. Această tehnologie este pusă în practică de firma Atlantic Zeiser prin sistemul BrailleJet.
BrailleJet respectă standardul UE – font Marburg medium și înălțimea punctului Braille ajustabilă 0,2-0,3mm. De asemenea un avantaj care îi conferă valoare este multitudinea de substraturi pe care se poate face aplicarea: hârtie, carton, PE, PA, PET, aluminiu.
Pentru monitorizarea producției și controlul calității sistemul BrailleJet este echipat cu BraileVision Camera. Sistemul BrailleJet poate tipări două randuri de text la o singura trecere, iar pentru acoperirea unei suprafețe mai mari pot fi cuplate mai multe capete.
Sistemul BrailleJet poate fi combinat cu alt sistem de la Atlantic Zeiser, Omega care este un sistem inkjet special de fabricare a etichetelor.
Filed under: Digital
Magnetic Ink Character Recognition, or MICR este o tehnologie de recunoaştere a caracterelor utilizată iniţial în industria bancară. Această tehnologie permite computerelor să citească informaţii de pe documente tipărite. Diferenţa faţă de codurile de bare constă în faptul că MICR poate fi citit uşor de oameni.
Caracterele MICR folosesc fonturi speciale şi sunt tipărite cu cerneală magnetică sau toner, de obicei conţinând oxid de fier. Pentru decodarea caracterelor MICR, mai întâi se magnetizează caracterele de pe suprafaţa hârtiei, apoi caracterele sunt trecute printr-un cap de citire. Fiecare caracter care trece prin dreptul capului de citire produce o formă unică care poate fi uşor identificată de sistem.
Tipărirea cu cerneală magnetică permite caracterelor să fie uşor de citit chiar dacă ele sunt “overprinted” sau ascunse de alte marcaje. Rata erorilor este mai mică decât la sistemele cu recunoaştere optică. Pentru documentele tipărite corect, rata de necitire este de obicei mai mică de 1%.
MICR este standardizat de ISO 1004:1995.
Fonturile cele mai utilizate în întreaga lume sunt E-13B şi CMC-7. “13″ din numele fontului se referă la gridul de încadrare de 0,013 inch utilizat pentru designul său.
Model E-13B
Model CMC-7
Fontul E-13B conţine doar 14 caractere: numere 0-9 şi 4 simboluri speciale – TRANSIT, AMOUNT, ON-US şi DASH.
În finalul interviului pentru Revista Print Magazin am fost intrebat dacă digitalul bate offsetul? Am avut atunci pe moment un raspuns puţin evaziv şi parcă un pic speriat de cameră. Aş vrea acum să nuanţez puţin răspunsul.
Să începem cu începutul. Undeva pe la începutul anilor ’80 litografia offset se lansa pe piaţă. Începea o nouă eră, era camerelor întunecate, a chimiei. Puţin mai târziu pre-press-ul şi film-based workflow-ul şi mai apoi tipografii din ce în ce mai sofisticate aveau să ne uimească rând pe rând cu noi şi noi descoperiri.
Au trecut aşadar mai bine de 30 de ani de dominaţie offset. În tot acest timp digitalul nu a stat pe loc dar nu a găsit destul loc pentru a se impune. Tehnologiile laser sau inkjet nu au putut să distrugă decât în proporţie destul de mică offsetul. S-au născut în acest timp tehnologii din ce în ce mai robuste, maşinării din ce în ce mai performante, dar…
Litografia offset distrusese la apariţia ei o altă tehnologie aceea a letterpress-ului care dominase şi ea piaţa mai bine de 20 de ani. Oare digitalului nu i-au fost de ajuns 30 de ani? Ei bine se pare că nu. Se pare că de data aceasta nu este deajuns să apară o nouă tehnologie. De această dată marketingul este cel care va dicta. Criza economică pare că a accelerat scăderea tirajelor, trecerea la tiparul on-demand şi trecerea la tiparul cu date variabile. Astfel pare că drumul spre digital va fi fără oprire.
În acelaşi timp nici offsetul nu stă pe loc. Furnizorii de tehnologie offset inovează continuu, reduc cât mai mult timpii de pregătire ai maşinilor de tipărit, automatizează cât mai mult, astfel că litografia offset nu pare să predea ştafeta digitalului.
Iată aşadar cum concurenţa a apărut. Cine va fi mai bun? Nu ştim şi nu putem acum să dăm un răspuns corect. Timpul probabil că va stabili dacă există un câştigător.
Deocamdată tiparul digital cu cerneluri uscate trebuie să dezvolte tehnologii de imprimare pe substraturi mai mari, să-şi mărească vitezele, să crească capabilităţile de culoare şi fiabilitatea. În acelaşi timp pay per click va trebui să dispară. Din acest punct de vedere digitalul cu cerneală inkjet pare să fie mult mai viabil. De aceea furnizorii încearcă să fie reprezentaţi de ambele tehnologii, astfel încât furnizorii de tipărituri să poată alege şi să poată spună care este mai bună pentru ei. Dar oare pot?
Personal cred că este o mare confuzie pe piaţa tehnologiilor acum. Nu pot decât să il parafrazez pe Frank Romano: “În aceste timpuri avem nevoie de furnizori sănătoşi. Ei sunt motivul pentru care furnizorii de tipar sunt mult mai productivi, ei sunt motivul pentru care industria progresează.”
Scriu acest articol după mai multe luni de absenţă şi după câteva luni în care principala mea activitate a fost să particip la foarte multe discuţii. Discuţii care au avut in majoritate acelasi cadru: tipografia.
Am să scriu astăzi despre un lucru care la prima vedere pare simplu şi pe care toata lumea pare să-l cunoască şi în acelaşi timp să-l ignore (poate pentru că încă este destul de scump): tiparul digital.
Când spui tipar digital te gândeţti imediat la o imprimantă pe care toată lumea o are pe birou sau mai repede te poți gândi la un copiator. Nu voi vorbi despre acest lucru cu care pun pariu ca majoritatea sunteți familiarizați. Voi vorbi despre tiparul digital productiv. Ca sa ma fac mai bine inteles am sa dau cateva exemple de tipar digital productiv: tipar carti in tiraj scurt (200-300 bucăţi), tipar cu date variabile (direct mail, transpromo, facturi, avize, etc), tipar comercial in volum redus (afişe, albume foto, etc).
Sunt doar cateva exemple de lucrări care intr-o tipografie normală offset nu sunt ușor de efectuat, fiind scumpe şi mâncătoare de resurse (timp, hârtie, manoperă). Pentru acest lucru am ales soluția de tipar digital color de la Kodak, Nexpress. Foarte mulți vezi zâmbi și veți spune: “Lasă-ne, ăștia fac poze!” Ei bine Kodak a intrat destul de bine și pe această piață a tiparului digital după mai multe transformări “economice” respectiv după ce a cumpărat Creo.
KODAK NEXPRESS S3000
Scriu despre aceasta soluție pentru că am avut plăcerea să o testez și să observ anumite lucruri. S3000 este o tipografie, o mașină de tipărit digital pentru producție. Foarte mulți care lucrați în tipografii sunteți zi de zi în contact cu mașini de tipărit offset în coală: KBA, ROLAND, Heidelberg, Mitsubishi, etc. Închipuiți-vă o astfel de mașină dar pentru tipar digital. Și dacă nu mă credeți iată dimensiunile: lungime 6,20 m, lațime 1,80, înălțime 1,70m.
Să facem mai întâi o fișă tehnică:
Configurație de bază:
- 5 grupuri
- 4 alimentatoare cu capacitate 11.000 coli
- al 5-lea alimentator poate fi din rolă
Tehnologie de imprimare:
- electrografică, 600 dpi, multibit
- posibilitatea de a alege între 5 tipuri de rastere:
clasic, line, optimum, supra și Kodak Staccato DX Screening
Dimensiune substrat:
- maxim 356 x 520 mm
- minim 279 x 200 mm
Dimensiune maximă de tipărire:
- 340 x 510 mm
Greutate hârtie
- de la 60 g/m2 până la 350 g/m2 necretată
- de la 80 g/m2 până la 350 g/m2 cretată
Substraturi:
- Hârtie: necretată, cretată mată, cretată lucioasă, texturată, fără lemn, reciclabilă, inclusiv o gamă largă de offset standard
- Substraturi speciale: necretate, cretată mat și cretată lucios pentru etichete, substrat transparent cu hârtie și folii opace
O să trecem acum la prezentarea mașinii prin comparație cu o mașină de tipărit offset în coală.
Sistemul de alimentare prezintă 4 tăvi cu o capacitate maximă de 11.000 de coli. Cele 4 tăvi pot fi alimentate cu tipuri diferite de substraturi şi pot fi folosite concomitent, adică dintr-un fişier anumite pagini pot fi tipărite pe un anume substrat, altele pe altul fără a fi nevoie să opriţi maşina. Ea poate fi alimentată şi cu hârtie din rolă, în acest caz fiind necesar şi achiziţionarea unui cutter care să transforme hârtia în coală.
Sistemul de transport este alcătuit dintr-o folie PVC care are un dublu rol. Primul este acela de a transporta şi fixa (prin electrizare) coala, al doilea acela de a asigura presiunea necesară imprimării (joacă rolul cilindrului de presiune).
Cerneala folosită este de tip uscat (dry ink). Seamănă foarte bine cu un toner dar evident cu alte proprietăţi. NexPress-ul S3000 are 5 grupuri de culoare. Al 5-lea grup de culoare are 4 caracteristici unice: intelligent coating, intelligent color, MICR şi glossing care du posibilitatea lărgirii spectrului de lucrări posibile a fi tipărite digital. Să le luam pe rând.
Intelligent Coating. Kodak a inventat o cerneală transparentă. Foarte mulţi, care lucraţi în domeniul offset folosiţi lacuri acrilice mate sau lucioase. Acelaşi lucru se poate intâmpla acum şi digital. Cerneala transparentă denumită Clear Ink, mată se poate aplica automat pe toată coala ca un strat protectiv, pe texte şi pe imagini sau parţial, numai pe anumite zone, Clear Ink selectiv.
Intelligent color. De foarte multe ori ne lovim de lucrări care folosesc culori Pantone sau ne dorim să extindem gamutul de culoare. Acest lucru este posibil acum şi digital. Kodak posedă tehnologia de a reproduce aproape 80% din codul Pantone. Ba mai mult Kodak are tehnologia de a lărgi gamutul de culoare prin introducerea unei componente RGB.
MICR. În ultimul timp tiparul de securitate prinde contur din ce în ce mai bine pe documentele oficiale. Înlocuind Clear Ink-ul din al 5-lea grup cu Micr Ink se pot produce documente securizate şi digital.
Glossing. Al 6-lea grup, care este extern maşinii poate face ca Clear Ink-ul mat aplicat de al 5-grup să se transforme în lucios. Acest lucru are un mare impact pe coperţi de carte, ilustrate, broşuri. Cel mai mare avantaj este că aceste lucrări care par a fi plastifiate lucios, dar nu sunt pot fi reciclate fără vreun impact asupra mediului.
Am folosit intenţionat în toate cele 4 descrieri de mai sus “acum şi pe digital” tocmai pentru a accentua şi mai mult că tiparul digital productiv a avansat enorm şi nu mai e cazul să îl tratăm cu indiferenţă.
După cum se poate observa în schema de mai sus sistemul de imprimare seamană foarte mult cu unul de la o mașină de imprimat offset în coală. Prin efectul de încărcare electrostatică se scrie imaginea pe cilindrul de imagine (cilindrul de placă la offset), imagine care se transmite pe cilindrul de imprimare (cilidrul de cauciuc la offset) și mai departe pe coală. Cerneala aplicată pe coală va fi fixată cu adevărat abia după ce coala va trece prin fuser.
NexPress S3000 beneficiază de perfector. Un perfector extrem de simplu format dintr-o curea elastică care preia coala și o răsucește cu o exactitate maximă. Orice tipograf ar fi mirat să aplice testul “înțepării” colii și să observe că fața-verso imaginea este aplicată perfect.
Sistemul de eliminare prezintă 2 moduri de eliminare. Unul prin partea superioară atunci cand e vorba de un tiraj scurt și unul cu masă de eliminare identică cu cea de la offset (pe lanț).
Ca un amănunt surpriză toată mecanica de interior a fost proiectată de Heidelberg.
